Certificat energetic pentru cladiri

tel 0741 062 300

Metodologie

Termenii utilizaţi în activitatea de auditare şi certificare energetică

Clădire: ansamblu de spaţii cu funcţiuni precizate, delimitat de elementele de construcţie care alcătuiesc anvelopa clădirii, inclusiv instalaţiile aferente, în care energia este utilizată pentru asigurarea confortului higrotermic interior. Termenul clădire defineşte atât clădirea în ansamblu, cât şi părţi ale acesteia, care au fost proiectate sau modificate pentru a fi utilizate separat.

Anvelopa clădirii: Totalitatea suprafeţelor elementelor de construcţie perimetrale, care delimiteză volumul interior (încălzit) al unei clădiri, de mediul exterior sau de spaţii neîcălzite din exteriorul clădirii. Performanţa energetică a clădirii (PEC) - energia efectiv consumată sau estimată pentru a răspunde necesităţilor legate de utilizarea normală a clădirii, necesităţi care includ în principal: încălzirea, prepararea apei calde de consum, răcirea, ventilarea şi iluminatul. Performanţa energetică a clădirii se determină conform unei metodologii de calcul şi se exprimă prin unul sau mai mulţi indicatori numerici care se calculează luându-se în considerare izolaţia termică, caracteristicile tehnice ale clădirii şi instalaţiilor, proiectarea şi amplasarea clădirii în raport cu factorii climatici exteriori, expunerea la soare şi influenţa clădirilor învecinate, sursele proprii de producere a energiei şi alţi factori, inclusiv climatul interior al clădirii, care influenţează necesarul de energie. Flux termic (F) : Cantitatea de căldură transmisă la sau de la un sistem, raportată la timp.

Densitatea fluxului termic (q) : Fluxul termic raportat la suprafaţa prin care se face transferul căldurii. Conductivitate termică de calcul (l) : Valoare a conductivităţii termice a unui material sau produs de construcţie, în condiţii interioare şi exterioare specifice, care poate fi considerată ca fiind caracteristică pentru performanţa acelui material sau produs când este încorporat într-o parte de construcţie. Strat termic omogen: Strat de material izotrop, de grosime constantă, având caracteristici termice care sunt uniforme sau care pot fi considerate ca fiind uniforme. Punte termică: Porţiune din anvelopa unei clădiri, în care valoarea fluxului termic este sensibil modificată ca urmare a faptului că izotermele nu sunt paralele cu suprafeţele elementelor de construcţie. Parte a elementelor de construcţie care alcătuiesc anvelopa clădirii în care fluxul termic este mai intens decât în rest, fiind modificat printr-o : a) penetrare totală sau parţială a anvelopei clădirii de către materiale cu o conductivitate termică diferită şi/sau b) schimbare în grosimea structurii şi/sau c) diferenţă între suprafeţele interioare şi exterioare, cum există la intersecţiile între perete/pardoseala/tavan.

Punte termică liniară: punte termică având o secţiune uniformă în lungul uneia din cele trei axe ortogonale.

Coeficient de cuplaj termic (L): Fluxul termic în regim staţionar, raportat la diferenţa de temperatură între două medii care sunt legate între ele din punct de vedere termic, printr-un element de construcţie. Rezistenţă termică (R): Valoare a rezistenţei termice a unui produs de construcţie, în condiţii exterioare şi interioare specifice, care pot fi considerate ca fiind caracteristice pentru performanţa acelui produs când este încorporat într-o parte de construcţie. Diferenţa de temperatură raportată la densitatea fluxului termic, în regim staţionar. Coeficient de transfer termic (U): Transmitanţă termică : Fluxul termic în regim staţionar, raportat la suprafaţa şi la diferenţa de temperatură dintre temperaturile mediilor situate de o parte şi de alta a unui sistem. Inversul rezistenţei termice. Transmitanţă termică liniară (y): Termen de corecţie care introduce influenţa liniară a unei punţi termice, în calcule 1-D ale coeficientului de cuplaj termic L. Transmitanţă termică punctuală (c): Termen de corecţie care introduce influenţa punctuală a unei punţi termice, în calcule 1-D ale coeficientului de cuplaj termic L. Calcul unidirecţional (1D) : Model de calcul termotehnic simplificat, în care se consideră că liniile de flux sunt perpendiculare pe elementul de construcţie. Calcul bidimensional (2D): Model de calcul termotehnic, în care se ţine seama de influenţa punţilor termice liniare şi care se bazează pe un calcul plan, bidimensional, al câmpului de temperaturi. Calcul tridimensional (3D): Model de calcul termotehnic, în care se ţine seama de influenţa tuturor punţilor termice - liniare şi punctuale - şi care se bazează pe un calcul spaţial, tridimensional, al câmpului de temperaturi. Lucrări de renovare: lucrări de modernizare efectuate asupra anvelopei clădirii şi/sau a instalaţiilor de încălzire, apă caldă de consum, electrice şi iluminat, gaze naturale, ventilaţie şi climatizare, ale căror costuri depăşesc 25% din valoarea de impozitare a clădirii, sau lucrări de modernizare efectuate la mai mult de 25% din anvelopa clădirii;

Regim (termic) staţionar: Ipoteză convenţională de calcul termotehnic, în cadrul căreia se consideră că temperaturile nu variază în timp. Strat omogen : Strat de grosime constantă, având caracteristici termotehnice uniforme sau care pot fi considerate uniforme. Strat cvasiomogen: Strat alcătuit din două sau mai multe materiale, având conductivităţi termice diferite, dar care poate fi considerat ca un strat omogen, cu o conductivitate termică echivalentă. Suprafaţă adiabatică: Suprafaţă prin care nu se produce nici un transfer termic. Izoterme: Curbe care unesc punctele având aceleaşi temperaturi, determinate pe baza unui calcul al câmpului plan, bidimensional de temperaturi. Coeficient de emisie (e): Fluxul radiant al unui corp în raport cu fluxul radiant al corpului negru în aceleaşi condiţii de temperatură. Temperatura suprafaţei interioare: temperatura suprafeţei interioare a unui element al anvelopei Temperatură medie radiantă: temperatură superficială uniformă a închiderii unei incinte cu care un ocupant ar schimba aceeaşi cantitate de căldură prin radiaţie ca şi în cazul unei incinte reale, caracterizată de temperaturi uniforme diferite ale închiderii. Temperatură operativă: temperatură uniformă a închiderii unei incinte cu care un ocupant ar schimba aceeaşi cantitate de căldură prin radiaţie şi convecţie ca şi în cazul unei incinte reale neuniforme

Componenta cerului : raportul dintre acea parte a iluminării într-un punct al unui plan dat care este receptată direct de la cer (sau printr-o sticlă limpede), a cărui repartiţie a luminanţelor este presupusă sau cunoscută, şi iluminarea pe un plan orizontal, provenind fără obstrucţii, de la semisfera cerului Componenta reflectată externă: raportul dintre acea parte a iluminării într-un punct al unui plan dat din interior determinată de primirea directă a luminii de la suprafeţele exterioare iluminate direct sau indirect de către cer, a cărui repartiţie a luminanţelor este presupusă sau cunoscută, şi iluminarea pe un plan orizontal, provenind fără obstrucţii, de la semisfera cerului Componenta reflactată internă: raportul dintre acea parte a iluminării într-un punct al unui plan dat din interior determinată de fluxul reflectat de către suprafeţele interioare iluminate direct sau indirect de către cer, a cărui repartiţie a luminanţelor este presupusă sau cunoscută, şi iluminarea pe un plan orizontal, provenind fără obstrucţii, de la semisfera cerului Factorul de lumină naturală: raportul între iluminarea într-un punct al unui plan dat, datorită luminii incidente directe sau indirecte a cerului, pentru care repartiţia luminanţelor este presupusă sau cunoscută, şi iluminarea pe un plan orizontal când lumina provine de la semisfera cerului fără obturări. La această mărime este exclusă contribuţia solară directă la cele două valori ale iluminărilor considerate. Influenţele geamurilor, petelor etc. sunt incluse. În calculele iluminatului interior, contribuţia luminii solare directe trebuie să fie luată în considerare separat